Sec

... si cad pe ganduri. E dimineata devreme, e tigara care ma tine intr-un loc. Parca nu am aer, parca nu e destula lumina, parca si camera e mai mica decat altadata, e prea cald si clipitul devine un lux. E cald, sunt obosit, sunt mahmur si e luni. Mi-e dor de casa, dar tot singur ma contrazic ca nu e asa... Mi-e dor de o imbratisare calda, mi-e dor sa fiu iubit... dar nici asta nu e ! Port o discutie cu mine in propriu-mi constient si nu-mi gasesc raspuns ; nu-mi pot da seama de ce fac asta. Imi lipseste ceva dar nu-mi amintesc exact ce ! O fi unica persoana pe care am iubit-o cu adevarat, neconditionat, nelimitat si careia i-am oferit tot concursul sentimental? Nu se poate, nu se poate... pe ea am uitat-o! Dar atunci ce-i? Tot eu imi raspund cu o usurinta devastatoare: spatiul dedicat imbratisarilor fierbinti, saruturilor pasionale, privirilor nevinovate si dragostei sincere acum e gol si cel putin pentru o perioada va ramane asa pentru ca m-am lovit atat de tare incat nu pot sa mai simt la fel... Si atunci ce vreau? O sa ma limitez la o seara solitara plouata cu un vin bun si ritmurile calde ale lui Sinatra.

SAU? :)