Vreau sa-l impartasesc si atat !

As vrea sa faceti o paralela intre viata traita la Bucuresti si cea pe care o traiti la Viena...

"Cand vii de la Viena inapoi la Bucuresti ai sentimentul ca ai nimerit la Kabul. Bucurestiul pare un loc al mizeriei absolute. Vezi fiecare crapatura din ziduri, jegul de pe cladiri, gaurile din drumuri, cornierul ruginit, blocurile nenorocite. Ai o perioada de soc, simti praful pe buze, pe limba, in ochi. Ti se pare ca nu se poate trai aici. Dupa trei zile insa esti perfect integrat, te-ai obisnuit cu totul, metabolismul tau s-a intors la otravurile cunoscute, te simti iar ca pestele in apa sau ca viermele-n hrean, ba chiar incep sa-ti placa amurgurile bucurestene de vara, cand stai cu prietenii la o terasa si noaptea refuza sa mai cada.
Occidentul si Romania sunt doua lumi care nu comunica aproape deloc. N-as spune ca Bucurestiul este un fel de Viena pe o treapta mai jos. Nu, este total altceva. Sunt doua orase de pe planete diferite, locuite de doua specii diferite. Prin valori, prin reactii, prin comportament, romanii sunt extraordinar de diferiti de europeni. Sunt adaptati la o lume angoasata si stresata. Par rai, cinici, grobieni, pentru ca asa au supravietuit, pentru ca daca ar fi fost oameni civilizati ar fi disparut de mult. Romanii sunt perfect adaptati lumii in care traiesc, iar integrarea intr-o lume mai buna va fi socul, dar si sansa vietii lor."

fragment din "Eu-rile" - Mircea Cartarescu.

Ma fac mic, nu respir pentru cateva secunde si cu o lacrima ce-mi cade involuntar... ma-nclin, domnule !

Estival romanesc

Pe scurt, ca nu merita mai mult...

Litoral 2009, Costinesti: 4 nopti din care nu-mi amintesc decat 3 (asta pentru ca vaporii alcoolului, regele Jim Beam si atatputernicul Bacchus au avut grija de mine), lume multa, cocalari si pitzi pe masura, masini de parca erai transpus in Maroc pentru 2-3 secunde, mancare proasta, indigestie, cutremur, mizerie, Mare Neagra de-a dreptul, advertising de cacat (megaadiscotecaaa tiineereetuluuui par exemple) dar totusi... prieteni de-o viata, distractie, Gossipu` estival, afterparty pe plaja pana la rasarit, alcool ieftin, iubiri fugare, apus superb, hitu` lui Ron Carol :)

Gand

De-abia catre miezul noptii, cand aproape aterizasem pe Baneasa m-am trezit nedumerit si parca si mai revoltat. Ma intrebam continuu: cum a putut Roma sa ma lase sa plec, cand eu o iubeam atat de mult?...
Dar incet-incet am inteles-o. Ea stia cel mai bine ca tot lasandu-ma sa plec, o voi iubi mereu mai mult si ca fiecare noua despartire nu inseamna decat o reaprindere a dorintei mele arzatoare de a reveni...

Nu o sa va uit niciodata ! Va multumesc pentru tot si aveti un loc special in sufletul meu (Horia, Raluca, Elena, Mariusica, Paula, Alina, Greg, Pepene, Ionut, Tudor, Nicu...)

E iulie si n-o simt...

Inceput de iulie: soare, caldura mare neicusorule, cer senin, nopti calde, terase pline, voie buna, vacanta, mare, plaja, aventuri, bikini, saltele etc. Imi place iulie! Imi place ca oamenii sunt lipsiti de inhibitii, arunca hainele groase, isi iau ochelarii mari de soare, bermudele si sunt surse nelimitate de distractie! Pentru prima oara, intaiul din luna a fost crud, rece, surprinzator, epuizant si lipsit de vlaga de altadata. M-a lasat fara bani (asta din greselile bancilor, bancomatelor, tranzactiilor prost facute, cloningului, furtului), m-a speriat cu finalizarea actelor de la scoala si pe plan social m-a schingiuit cu o discutie/cearta/observatie prost facuta si nicidecum la locul ei din partea unui om cu adevarat sarac cu duhul. Totul a fost asezonat cu durerea care se intensifica pe zi ce trece ca ma voi trezi din visul meu, din visul in care sunt personaj principal de un an de zile. Si-au venit toate in aceeasi zi! Si nu oricare zi... ziua care-mi oferea atatea altadata, ziua care ma mangaia usor pe frunte si imi spunea sa sper, sa cred si sa iubesc, sa fiu rabdator caci noaptea e aproape si ma va proteja, ca ma va invata sa privesc cerul si sa visez...

Doiul de iulie a plans la propriu, parca i-a parut rau, parca era mai furios ca alte dati... Dupa un soare puternic, dupa o caldura sufocanta si o mare prea cuminte totul s-a transformat intr-o poezie de Bacovia, totul era mov, agitat si parca prea rapid.

Draga Iulie, nu mai esti aceeasi! :(

*Cancelli Beach (Rome) - Shot and signed by P.V.

EL

Un spritz italian pana tarziu, e noapte si... ce lipseste?

Sec

... si cad pe ganduri. E dimineata devreme, e tigara care ma tine intr-un loc. Parca nu am aer, parca nu e destula lumina, parca si camera e mai mica decat altadata, e prea cald si clipitul devine un lux. E cald, sunt obosit, sunt mahmur si e luni. Mi-e dor de casa, dar tot singur ma contrazic ca nu e asa... Mi-e dor de o imbratisare calda, mi-e dor sa fiu iubit... dar nici asta nu e ! Port o discutie cu mine in propriu-mi constient si nu-mi gasesc raspuns ; nu-mi pot da seama de ce fac asta. Imi lipseste ceva dar nu-mi amintesc exact ce ! O fi unica persoana pe care am iubit-o cu adevarat, neconditionat, nelimitat si careia i-am oferit tot concursul sentimental? Nu se poate, nu se poate... pe ea am uitat-o! Dar atunci ce-i? Tot eu imi raspund cu o usurinta devastatoare: spatiul dedicat imbratisarilor fierbinti, saruturilor pasionale, privirilor nevinovate si dragostei sincere acum e gol si cel putin pentru o perioada va ramane asa pentru ca m-am lovit atat de tare incat nu pot sa mai simt la fel... Si atunci ce vreau? O sa ma limitez la o seara solitara plouata cu un vin bun si ritmurile calde ale lui Sinatra.

SAU? :)

Mardale o zice bine si de data asta !

Sec, dur, ironic... cum ne place :)