Frizerie cu nostalgie

La 5 am rezervare la tuns. Gasesc o frizerie clasica, daca iti amintesti tu frizeriile alea de pe vremea lui Ceau cu scaune de piele (cu o sigla simpla: F R I Z E R I E), pamatufuri stufoase, miros de spirt, briciuri, halate albe si frizeri batrani. Asa de copil ma simtit... Astept cuminte si cu nostalgie randul meu. Inaintea mea, vreo 3 batranei si un tip mai de varsta a doua. Unul dintre batranei seamana mult cu Bubu (=bunicu`). M-a impresionat! Vorbesc toti ca in vremurile "vechi". Si e doar o simpla frizerie... dar imi amintesc de trecut.. de nepasarea de care napadeam fara pic de mila si de cat de mari faceam ochii cand batranii vorbeau cu un anume ton si te priveau intr-un mod cu totul si cu totul original pe tine... cel mai pitic dintre toti de acolo. Mi-am amintit ca frizerul meu imi dadea de fiecare data cate o bucatica de cioco iar Bubu meu, dupa tuns, ma "ciufulea" si-mi zicea : "Blonzisorule! Hai ca-ti ia bunicu o prajitura...". Dupa tuns, curatat, dat cu briciu, ma da cu spirt si ma maseaza usor pe ceafa cu un prosop proaspat spalat. M-a usturat ca atunci cand eram un pufulete! Dar m-am simtit bine (cu exceptia lacrimii care a curs involuntar, lacrima dedicata omului care mi-a oferit atata atentie si dragoste)!