duminică, 24 mai 2009

Remember: Firenze, Pisa & Lucca


Dupa cum era de asteptat, cele trei orase s-au dovedit a fi "nimicitor" de frumoase! Am plecat din Roma pe la 9 cu autocarul si la 12.30 am fost la Florenta. Pe drum nu am vazut mare lucru, asta pentru ca autostrada era baricadata de garduri de protectie si in plus nu am trecut prin niciun oras. In orasul lui Dante m-am cazat la un Hostel nu prea elegant. Camera era acceptabila, chiar daca un geam lipsea, dar puteai sa-l acoperi cu o jaluzea exterioara. Vineri am reusit sa vizitez "doar" Galeria del Uffizi. M-am plimbat 4 ore intr-o cladire in U, pe trei etaje, dar care avea de aratat atata pictura ca nu-ti ajungea 4 zile sa le vezi pe toate! Am avut noroc ca una din fetele de la Academie e la Arhitectura si vrea sa se specializeze pe arhitectura bisericilor si monumentelor. Asadar, cu ochii larg deschisi, impresionat de trasaturi, semnificatii multiple, calitate, culori, lumini, umbre si maretie m-am simtit ca un "buburuz" intre gigantii artei: de la "Madonna", "Calomnia", "Primavera", "Nasterea lui Venus" (cea din urma m-a impresionat cel mai mult) a lui Boticelli, la "Anuntarea", "Adoratia magilor" lui Da Vinci, "Familia sfanta cu Sf Ion baptistul" lui Michelangelo, "Madonna of the Goldfinch" a lui Rafaello , "Triumful", "Isabella Brandt" lui Rubens si "Bacchus", "Sacrificiul lui Isaac" lui Caravaggio si multe altele nu te poti simti altfel... Reactiile oamenilor in acest Uffizi sunt normale si intelese: de la plansete la retine dilatate pana la epuizare, de la incruntare la privire prostreasca pierduta, de la tremurul mainilor pana la ameteala usoara si transpiratii reci. Dupa oboseala spirituala pe care mi-a oferit-o El Ufizzi (cum il denumesc spaniolii) m-am infruptat dintr-o inghetata, chiar daca afara erau 0 grade. Chiar daca cei de la Erasmus au organizat un party pe seara, eu nu am mai fost in stare sa merg poate si datorita faptului ca in urma cu o seara am fost la Dineul oferit de Academie Romana in cinstea Zilei noastre Nationale. Deci am fost sa dorm...
Sambata am plecat de dimineata la Pisa si Lucca. Initial am vizitat Pisa pentru ca nu avea foarte multe de oferit. In afara de celebrul Turn "strambat" datorita pamantului moale. Bine, in `90 s-a realizat restaurarea lui, dar s-a pastrat inclinarea pentru ca reprezinta un simbol turistic important. Dupa ce ne-am distrat copios cu facutul pozelor, am plecat la Lucca. Oraselul cochet, casutele colorate, strazi inguste, biserici catolice, mirese, aer boem, un pic rece, oameni pe biciclete si totul impodobit pentru Craciun... Lucca e inconjurat de ziduri ceea ce ii ofera un aer medieval- asta si datorita statuetelor cavalerilor si magazinelor unde se vand rochii de printese si costume de razboinici. Aici s-a nascut Giacomo Puccini!
In ultima zi am avut frau liber la plimbari prin oras. Pentru ca a fost si vreme faina, am umblat toata ziua, asta fara sa imi para rau un minut. De-alungul zilei am avut placerea sa vizitez Casa lui Dante, Biserica unde Dante a intalnit-o pentru prima oara pe Beatrice si careia de fapt i-a dedicat Divina Comedie, Domul, Basilica di Santa Croce ( unde isi odihnesc sufletele Galileo Galilei, Dante, Machiavelli si Michelagello), Ponte Vecchio din nou si locul care te lasa "speachless" cum zic americanii, "senza parole" cum zic italienii si "fara cuvinte" cum zicem noi- Turnul Bisericii Santa Croce (am ajuns in varful turnului tocmai in amurg si am avut Florenta la picioarele noastre, acompaniat de soarele obosit si rosiatec care tocmai se ascundea in spatele cladirilor, dandu-le acestora conturul de sarbatoare vizuala; vizualul a fost acompaniat si de sunet si atunci toti am fost ametiti. In Florenta toate bisericile bat clopotele in acelasi moment. Asadar e o intraga simfonie... Daca mai esti si la 450 de scari fata de sol, sunetul are si ecou. Daca mai asisti si la apus... poti spune ca simturile tale traiesc la intensitate maxima!
Coborat din turn, ametit de cele vazute, m-am indreptat stangaci sper autocar. Am adormit pana la Roma cu gandul la cea care pe atunci imi furase inima...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu