Ola, Barcelona!

Am plecat pe 13 mai de la Academie. Soarele pe cer, caldura mare, noi foarte bine dispusi , am strabatut parcul Borghese un pic stangaci pentru ca nu speram sa gasesc un oras macar la fel de impresionant ca si Roma dar totusi foarte curios. Dupa cele 16 statii cu metroul am ajuns la Anagnina de unde am luat un autocar spre aeroportul Ciampino. Dupa glumele de rigoare si voie buna, ne-am suit in avionul companiei Ryanair. Urat avion! Scaune incomode, stewardese mai putin dragute, zguduituri si zdruncinaturi, dar totusi pret mic. Am ajuns cu bine pe Girona. Deloc impresionant aeroportul spaniol, dar care s-a dovedit a fi foarte bine organizat si primitor. Spun asta pentru ca de la intrare gasesti harti cu orasul Barcelona, reviste cu magazine, liste cu evenimentele culturale s.a.m.d. Am strabatut noaptea Girona-Barceloona si nu a fost nimic de privit pe geam. Oricum, am calatorit pe autostrada, cum este si normal intr-o tara civilizata. La 23.00 am fost in Gara Centrala din Barca. Cu ochii mari, un pic infrigurati datorita diferentelor de temperatura, am simtit imediat izul unui oras modern, plin de viata si foarte bine structurat! Madam Barcelona a primit prima bila alba cand am coborat la metrou. Atat de aerisit, nu te simti frustrat ca esti la ceva metri sub pamant ; in plus, cromatica te impresioneaza: mov deschis impreuna cu mov inchis, fonturile pe alb si banci care imita marmura. Splendid! Monotonul este dat uitarii cand se-aude zgomotul asurzitor (parca al unui balaur in calduri) al metroului. Alb imaculat, curatenie germana si aer conditionat! Parca intri intr-un muzeu consacrat... Dupa placuta plimbare subterana, am revenit la suprafata. Am descoperit o zona rezidentiala. Nu mai eram obisnuiti sa vedem blocuri "moderne", parca ceva din noi spunea: Unde sunt cladirile batrane, dar unde s-au ascuns frescele, dar unde sunt sculpturile? Asta a fost pentru moment. Caci apoi, devenind obiectiv si lasand la o parte pentru cateva zile Roma care m-a obisnuit cu frumusetea ei inestimabila, chiar era un oras modern cu blocuri bine puse la punct si elvetian construite. Eram obositi si spre norocul nostru am gasit repede hostelul Sant Jordi. Ne-am cazat fara probleme si am ramas placut impresionati de primirea spaniolilor de la receptie si de faptul ca erau cazati la hostel tineri din toata lumea. Am avut doua camere: intr-una 4 baieti si in cealalta 4 fete. Camera noastra era simpla, doua paturi suprapuse si 2 noptiere. Dar iesind din camera, aveam living si un balcon superb. La ultimele doua mai aveau acces inca 4 persoane care erau cazate in camera de langa noi. Baia era comuna pentru cele doua camere. In fine, ne-am simtit foarte bine. Am cunoscut doi unguri, o frantuzoaica si o groaza de englezi si scotieni.
Prima zi ne-am dedicat-o Parcului Montjuic, Muzeului National Catalunez si Fantanii Magice. Asadar, dis-de-dimineata la noua ne-am pornit la drum. Strazi laaargi, numai sensuri unice, mana lui Gaudi la tot pasul, o caldura placuta de primavara, oameni veseli imbracati colorat si metro. Iti spun drept ca in Barcelona am circulat doar cu metroul, asta pentru ca ei au in jur de 12 linii si te misti extrem de repede. Am coborat in Placa Catalunya unde imediat am observat o arena de corida. Fetelor le datoram faptul ca nu am intrat acolo... stii cum e. Gagicile sunt miloase! Dupa coltul strazii am intrat in Parcul Montjuic. Cum m-a obisnuit Barca, totul foarte bine organizat, scari rulante, multe fantani, natura din belsug, flori (de la frez la muscate si de la lalele la nu mai stiu ce minunatii). Parcul de fapt este un deal in spirala si urci destul de mult. Pe culme este Muzeul National de Arta al Cataluniei. Pe dinafara, muzeul nu epateaza, dar daca indraznesti sa intorci capul risti sa fii impresionat atat de tare, incat palpitatiile si frisoanele sunt inerente. Aici am vazut prima panorama a Barcei... Nu are rost sa iti descriu in cuvinte ce am vazut caci sunt sigur ca nu am vocabularul atat de bogat pe cat a fost alintat ochiul meu. Iti voi arata poze. Un chitarist acompania jocul de culori cu muzica originara a meleagurilor. Eu m-am izolat de grup caci nu mai puteam sa ma desprind de bordura care ma gazduia. Dupa ceva minute care de fapt au fost doar miimi de secunda pentru mine, am intrat la muzeu. La fel cum un om care este imbracat modest poate avea un suflet mare, la fel acest muzeu iti ofera ce este mai bun... dar asta doar daca indraznesti sa-i treci pragul. Am vazut multa pictura buna: El Greco cu ai lui batrani reprezentati atat de bine incat caracterizarea si-o fac singuri (si asta doar dintr-o ipostaza), 2-3 piese de-a lui Picasso care te framanta si te irita dar iti pun si intrebari, Tizian cu femeile lui superbe, Salvador Dali revolutionarul picturii moderne, Raffael, Caravaggio si intregi porti de biserici "furate" de la mama Roma. Ametit, stupefiat si sentimental, m-am asezat pe o canapea si nu mai aveam cuvinte. Dupa muzeul asta, am fost cu Paula la o casa realizata de un arhitect celebru : Mies Van de Rohe. Interesant, altceva! O cladire ciudat de placuta care impresioneaza prin combinatia piatra, granit, sticla si apa. Apoi ne-am vazut cu totii si am mancat regeste Paeeeeliaaaa !!! O nebunie culinara care contine orez si fructe de mare. In fine, am baut si ceva beri spaniolesti: Estrella. Totul ne-a dus la 10 euro. Apoi ne-am plimbarit pe Rambla care este o strada asemanatoare cu Via del Corso din Roma si cu putina toleranta, Strada Republicii din Brasov. O groaza de magazine, restaurante, baruri si actori care imita statui celebre, cantareti si alte cele. Pe seara am asistat la concertul oferit de Fantana Magica. A fost deosebit: o adevarata scena unde apa si muzica se acompaniaza atat de bine incat privitorul simte din nou toate clipele frumoase din viata lui, vrea sa devina mai bun si isi doreste ca acest megashow sa nu se sfarseasca niciodata. Muzica de Verdi, Pavarotti, Bach, Salvadore Adamo face ca apa sa se joace bland, alteori sa te sperie si alteori spectacolul atinge apogeul cand totul e de neinteles de frumos. Impresionant este cand apa imita focul... E arta! Dupa 2 ore eram obosit fizic si psihic. Ne-am tarat de-a dreptul pana la hostel unde am mai baut o bere si am rezumat cele vazute si apoi somn bun si plin de vise frumoase.
Dimineata urmatoare ne-am trezit din nou la 9, am mancat un lapte cu cioco, un corn si am pornit la drum. Ziua a doua i-am dedicat-o artistului, arhitectului si vizionarului Gaudi. Dar nu l-am lasat mai prejos nici pe Marele Juan Pablo Picasso, a carui muzeu l-am gasit tot in Bracelona. In fata unor asemenea megaoameni poti doar sa te inclini! Gaudi, dupa cum stii, este arhitectul Barcelonei. Este cel care a adus faima orasului, este cel care i-a dat culoare si tot el este Mos Craciun-ul care l-a impodobit atat de bine incat Barcelona este Craciunul lui in fiecare zi. Asadar, din multitudinea de cladiri si arhitectonici gaudiene, noi am vizitat Casa Milla, Parc Guell si Sagrada Familia. Pe langa acestea, ne-am minunat si de partile din oras unde geniul a avut o importanta contributie. Parc Guell=de poveste, Sagrada familia=spre rusinea mea nu m-a fascinat, Casa Milla=acoperis superb, strajuit de vestitii lui "soldati". Dupa atata vizitat, ne-am permis ca seara sa ne plimbam in portul din Barcelona si sa mancam un Doner. Tot langa port am observat statuia lui Cristofor Columb si Arcul de Triumf. Asa s-a terminat inca o zi in frumoasa Doamna Barcelona.
Ziua care trebuia sa poarte numele de ultima, nu s-a dovedit sa fie asa... am luat teapa cu biletul de avion. In loc ca data plecarii sa fie 16 mai, cei de la Ryanair au pus-o pe 16 iunie. Rezultat: am cumparat alt bilet, de data asta a costat 100 de euroi si inca o zi de stat. Asadar, am pierdut timpul pretios intr-un net si am cautat variante de transport pentru intoarcerea la Roma. Numai pe seara am mai putut sa vedem una-alta, numai ca oboseala isi spunea cuvantul. Totusi am avut noroc cu Noaptea Alba a muzeelor. Am mai reusit sa vedem Muzeul Miro (arta postmodernista care impresioneaza doar prin cromatica si prin forme futuriste), panorama de la hotel Miramar si muzeul Marinei. Pana spre dimineata ne-am plimbat pe Rambla si am mancat un falafel si un doner de la un restaurant turcesc. Pe la 6 dimineata am ajuns in Aeroportul din Girona si sleiti de puteri dar plini de amintiri ce vor ramane in suflet ne-am suit in avionul spre Roma.
Imi va fi dor cu siguranta de fantastica Barcelona... Aceasta doamna ce si-a facut loc cu usurinta atat in mintea cat si in sufletul meu a ramas in urma, dar cu promisiunea ca ma va lasa sa o imbratisez din nou, candva.